“Societatea Cunoaşterii va deveni în mod inevitabil cu mult mai competitivă decât orice societate umană cunoscută, pentru simplul motiv că odată cu creşterea accesibilitatăţii informaţiei, nu vor mai exista scuze pentru lipsa performanţelor. Nu vor mai exista ţări “sărace”, ci doar ţări ignorante. Acelaşi principiu se va aplica şi companiilor, industriilor şi organizaţiilor de orice fel. De fapt, el se va aplica in egală măsură şi în cazul persoanelor.”
Peter F. Drucker
            
  "Un sistem complex poate manifesta proprietăţi ce nu pot fi cu adevărat explicate prin studiul oricât de amănunţit al elementelor componente. Întregul (...) poate manifesta proprietăţi emergente, colective, proprietăţi care nu au nici o semnificaţie în cadrul dinamicii părţilor. Altfel spus, întregul are legi proprii ce izvorăsc din dinamica părţilor şi care semanifestă atâta timp cât întregul nu este fragmentat intr-o abordare reducţionistă clasică.
S. Kaufmann, Santa Fe Institute
 
 
 
    Mediul economic a devenit turbulent, nepredictibil, sursa pricipală a unei crize finaniciare şi implicit a unei instabilităţi sociale globale.  
 
   Dezvoltarea explozivă a ştiinţei şi tehnologiei în contextul generalizării societăţii informaţionale şi germinării economiei bazate pe cunoaştere are ca principală consecinţă accelerea exponenţială, la scară globală, a tuturor componentelor vieţii socio-economice. Procesul de structurare al Uniunii Europen în contextul globalizării adaugă probleme suplimentare specifice, cum ar fi: repoziţionarea economică a ţărilor membre, redefinirea rolului României în acest context, adaptarea dinamică a societăţii româneşti la cerinţe noi, pe scurt generează un nou nivel de complexitate a vieţii politice, economice şi sociale. Dacă la cele de mai sus adăugăm schimbările climatice şi instabilitatea geofizică, putem spune că omenirea se află într-o perioadă dificilă, de criză globală, manifestată pe toate palierele şi nivelurile.
 
  Soluţia pentru această criză nu se găseşte printre filele de istorie, deşi se justifică prin invocarea lor, ci se naşte în mijlocul specialiştilor preocupaţi cu adevărat de înţelegerea naturii intime a crizei, specialişti din domenii diferite, ce pot opera coerent într-o paradigmă a Complexităţii. În acest spaţiu conceptual, structurat de o seamă de concepte, modele şi teorii bazate pe o abordare neliniară a societăţii, se pot defini şi realiza noi construcţii intelectuale, noi tehnici şi noi tehnologii, noi valori materiale, cu alte cuvinte, se pot pune bazele unei noi societăţi. Această societate este azi cunoscută sub numele de Societatea Cunoaşterii şi este încă o năzuinţă. O năzuinţă ce a căpătat însă consistenţă, a polarizat atenţia omenirii şi a devenit comandă socială în Europa prin documentul de la Lisabona.    
 
    Această nouă comandă socială este o oportunitate ce poate favoriza pe oricine gândeşte liber, operează conceptual riguros şi acceptă comunicarea şi colaborarea ca proprie necesitate de împlinire personală.
     Limitările în aceasta etapă nu sunt legate de nivelul tehnic sau tehnologic, ci de gradul de implicare creativă în structurarea de noi instrumente de evalure, decizie, proiectare şi implementare strategică, specifice obiectivului principal, cel de structurare a societăţii sustenabile bazate pe Cunoaştere.
 
   Resurse de cunoaştere pentru a aborda o asemenea complexitate problematică există. Din păcate, strategii de azi apelează riscant de puţin la ele, ceea ce ar putea să capete în curând un cost inacceptabil.
 
   Intr-un moment de CRIZĂ, Umanitatea are nevoie de un impuls – iar impulsul este unul CONCEPTUAL, chiar dacă ulterior devine MATERIALIZABIL prin ingeniozitatea şi inventivitatea Omului.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Apariţia caclulatorului marcheză începutul unui proces de schimbare majoră în viaţa socio-economică a omenirii:
-valoarea se muta din domeniul material, tangibil in cel informational, nontangibil;
-apare procesul de dematerializare al produselor (instrumentaţie virtuală; prototipare virtuală; e-banking; e-comerce, etc.) şi delocalizare a muncii (telemuncă, e-learning etc.);
- tot ce este algoritmizabil se trasferă prin automatizare maşinii care, preia acum, pe langă munca fizică grea şi pe cea intelectuală de rutină. Altfel spus, prin automatizare, munca de rutină este externalizată, omul rămânând să facă faţă: noului, ineditului, necunoscutului, nealgoritmizabilului... 
   Capacitatea de a înţelege dinamica preceselor socio-economice ce se desfăşoară pe scări diferite, cu intensităţi diferite, în medii culturale diferite şi evident cu resurse limitate şi a căror valoare fluctuează haotic, implică cunoştiinţe noi, specifice. Ansamblul acestor teorii, modele, metode şi tehnici, capabil să formalizeze evoluţii in medii turbulente,  este cunoscut sub denumirea de Ştiinţă a Complexităţii. Tranziţia conceptuală de la Complicat la Complex este un al doilea factor fundamental, pe lângă tehnica de calcul şi întreaga infrastructură oferită de TI&C, ce conturează mediul intelectual şi tehnologic în care germinează şi se dezvoltă societatea Cunoaşterii. Altfel spus, societatea Cunoaşterii este conditionată în apariţia şi dezvoltarea sa de:
- difuzia la nivel global a infrastructurii societăţii informaţionale şi de
- difuzia in societate a conceptelor, modelelor şi teoriilor specifice studiului sistemelor Complexe.
 
  O analiză mai atentă a performanţelor societăţii Cunoaşterii pune în evidenţă şi sustenabilitatea pe care o oferă, atât prin tehnologiile "curate" pe care le promovează cât mai ales pe modificarea dramatică a stilului de viaţă, al valorilor şi al implicării active a unei dimensiuni spirituale în actul decizional. Putem afirma deci, că Societatea Cunoaşterii este:
- o etapă "naturală" în evoluţia omenirii;
- o formă de dezvoltare sustenabilă a societăţii umane, la scară globală şi în armonie cu evoluţia Naturii.
 
  Transpunerea în realitate a acestor concepte, însaşi supravieţuirea speciei umane, (din perspectiva unei dezvoltari sustenabile)  este condiţionată de accelerarea procesului de structurare a societăţii Cunoaşterii. Aceasta presupune o schimbare de mentalitate, o restructurare majora a actului educaţional!  Ori, tocmai acesta este obiectivul pe care programul Terra Nexus şi l-a propus:
- să contribuie la difuzia cunoştiinţelor furnizate de ştiinţa Complexităţii,catalizand eforturile de modernizare a actului educaţional în jurul cerinţelor noii societăţi a Cunoaşterii: Creativitate şi Inovativitate.

 

©  2008 Centrul pentru Studii Complexe - centru UNESCO